proza
poezie eseuri arta film

 

Muzică şi poezie

- un interviu cu Nicu Alifantis -

 

 

Paul Doru Mugur: Īn afară de activitatea Dumneavoastră muzicală, binecunoscută publicului romānesc, sunteţi şi autor al unor poeme. Aţi putea să ne istorisiţi, pentru cititorii revistei Respiro, cīnd aţi īnceput să scrieţi versuri ?

Nicu Alifantis: Nu cred că există tīnăr liceean care să nu fi scris măcar cīteva versuri. Asta mi s-a īntīmplat şi mie. Poate că e mult spus versuri, mie īmi place să le numesc gīnduri…


Bogdan Suceavă: Ce reprezintă pentru Dumneavoastră poezia lui Nichita Stănescu ? L-aţi cunoscut īndeaproape ? īn ce context a scris Nichita Stănescu, despre muzica Dumneavoastră, catrenul: "[...] cīnd cīntă parcă moare o taină īntr-un grec/ şi tot ce e īn mine zare, arată a īnec,/ dar nu-n sărata mare, ci īn ceva mult mai mare" ?

Nicu Alifantis: Eram adunaţi mai mulţi prieteni la Florin Zamfirescu, de ziua lui. Nichita era īntr-o vervă nebună şi spunea mici poezele pe care le dăruia fiecăruia dintre noi. Aşa am căpătat acea mica poezie, de care sunt foarte mīndru şi onorat totodată.


Bogdan Suceavă: Vă mărturisesc că piesele muzicale faţă de care am o nesfārşită admiraţie sunt "Emoţie de toamnă", "Ce bine că eşti" şi "Ploaie īn luna lui martie". Nu īmi mai pot imagina aceste poeme fără muzica lor, naturală, firească, de o sonoritate intrinsecă poemului. Care a fost gāndul Dumneavoastră, intenţia artistică, atunci cānd aţi dorit să compuneţi muzica pentru poeme de Nichita Stănescu ?

 

Nicu Alifantis: Nimic nu-i premeditat, elaborat, gīndit… Cred că este foarte greu să te scoli īntr-o dimineaţă şi să spui : azi voi compune un cīntec. Cīntecele vin funcţie de stare, acumulări, dorinţa de a comunica. Atunci cīnd se găseşte numitorul comun al comunicării poetului cu cel al compozitorului se naşte cīntecul. Bun sau rău…

Bogdan Suceavă: Putem să spunem că un poem conţine uneori sugestia muzicii sale ? Cum am putea privi poemele fără rimă, uneori fără de ritm ? Ar putea exista muzica potrivită şi pentru ele ?

Nicu Alifantis: Pentru orice fel de comunicare inteligentă, există un suport care să o susţină. De obicei orice poezie are un ritm şi o muzică a ei interioară. Totul este să o gaseşti şi să mai pui şi tu cīte ceva. Nu contează rima. Ritmul şi muzicalitatea exista şi īntr-o proză.


Paul Doru Mugur: Unul dintre aspectele cele mai interesante pentru mine, şi care ţine de laboratorul creaţiei, este: ce metodă folosiţi pentru a vă compune cīntecele ? Există mai īntīi muzica şi apoi se caută textele ? Sau dimpotrivă ?

Nicu Alifantis: La mine īntotdeauna a existat īntīi poezia, textul, comunicarea, cum vreţi să-i spuneţi.


Bogdan Suceavă: Īn fazele iniţiale ale compunerii unei piese muzicale, este avut īn vedere acel aspect al orchestraţiei care ţine de crearea unei sonorităţi şi a unei atmosfere speciale ? Mă gīndesc la acele sonorităţi ale iernii, din orchestraţia de la Decembre, pe versurile lui George Bacovia. Aţi avut īn vedere faptul că aranjamentul muzical pare a fi extrem de potrivit pentru un universul liric al lui George Bacovia ? 

Nicu Alifantis: Orchestraţia este de obicei faza a doua. Īntīi se naşte cīntecul crud, pur. Apoi se croieşte īmbrăcămintea lui, orchestraţia, care nu trebuie să facă niciodată notă discordantă cu poezia ce este cīntată.


Bogdan Suceavă: Ce inseamnă pentru Dumneavoastră poezia
lui Lucian Blaga ? Ce anume v-a atras la
īntamplare simplă ?

Nicu Alifantis: O anume luminozitate, linişte şi bucurie de a privi īn urmă, de a păstra amintirile ce īţi fac plăcere… Din acest motiv cīntecul este plin de rit şi are o anume veselie īn el…


Bogdan Suceavă: Poezia lui Tudor Arghezi conţine, īn anumite pasaje, note de umor intrinsec nuanţelor aparent arhaice ale temelor sau ale vocabularului. A existat intenţia Dumneavoastră să sugeraţi, prin muzică, o notă de umor īn Inscripţie pe un inel ? Ce reprezintă pentru Dumneavoastră spaţiul poetic al lui Tudor Arghezi ?

Nicu Alifantis: Mie īmi plac atīt Arghezi cīt şi Bacovia tocmai pentru umorul lor. Arghezi īmi place şi din cauza arhaismului lui. Recunosc că am o anume nostalgie pentru limba veche romānească. Din acest motiv, odată, demult, īn tinereţe, am scris două cīntece şi pe versurile lui Văcărescu.


Paul Doru Mugur: Foarte mulţi compozitori contemporani folosesc calculatorul ca să-i ajute să compună. Dumneavoastră vă folosiţi de calculator? 

Nicu Alfiantis: Da, sunt un tip deschis la nou, īmi place să trăiesc astăzi şi mai ales să mă bucur de ceea ce tehnica actuală īmi poate oferi. Este teribil de excitant. Recunosc īnsă că nu sunt adeptul asupririi omului de către calculator.


Bogdan Suceavă: Ce fel de poezie vă face plăcere să citiţi ? Ce fel de cărţi aţi frecventat īn ultima vreme, pentru simpla plăcere a lecturii ?

Nicu Alifantis: Īn ultima vreme, de zece ani īncoace citesc mai mult proză. Producţia poetica a fost mai slabă. Bănuiesc că acest lucru a fost impus de societate şi de criteriile socio-politice actuale.


Bogdan Suceavă, Paul Doru Mugur: Īn numele cititorilor revistei Respiro, vă rugăm să primiţi mulţumirile noastre, şi nu doar pentru realizarea acestui interviu... 

                                                      
                    Mai 2001

 

respiro©2000 All rights reserved.
••• design: SGFXstudio •••